Educaţia ecologică la vârsta preşcolară

Publicat de Administrator pe

Educaţia ecologică la vârsta preşcolară – mic îndrumar pentru educatoare (2008), Supliment al revistei învăţământul Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti

Autori: Nicoleta Adriana Geamănă, Maria Dima şi Dana Zainea

Pornind de la premisa că ecologia constituie una dintre condiţiile supravieţuirii speciei umane, educaţia ecologică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaştere, la înţelegerea şi respectarea naturii, a mediului din care facem parte. Acesta trebuie privit în ansamblul său, ca un întreg. Din păcate însă, el mai este studiat încă monodisciplinar, concluziile formulate în urma unei astfel de abordări a mediului (de exemplu, în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului) trebuie înglobate într-o imagine de ansamblu a acestuia. Un astfel de demers poate fi realizat doar în cadrul unui program destinat educaţiei pentru viitor, o educaţie pentru o dezvoltare socio-economică durabilă, care să constituie calea de a privi lumea într-un mod integrat.

Aplicarea unui program educaţional ce vizează dezvoltarea socio-economică durabilă trebuie să înceapă încă de la vârsta preşcolară şi ar trebui să aibă un caracter obligatoriu. Mai mult decât atât, această formă educaţională trebuie abordată generalizat (în toate unităţile de învăţământ preuniversitar) şi în mod sistematic.

De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară? Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident faptul că nu trebuie să uităm de valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, a celor „7 ani de acasă”, prin care unui copil i se transmit normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte. Dar pentru că nu toţi părinţii pot realiza acest lucru, fie din neştiinţă, fie din nepăsare sau poate numai din lipsă de timp, activităţile ce se desfăşoară în unităţile preşcolare au o foarte mare importanţă. Activitatea concertată, desfăşurată aici reprezintă un veritabil mijloc de formare a generaţiilor viitoare şi educare a celor actuale, ea adresându-se unui segment larg al populaţiei (copiii şcolarizaţi şi prin intermediul acestora, părinţii lor). În prezent, societatea umană a dovedit că este pe cale să devină distructivă şi autodistructivă, iar puterea de a schimba acest lucru se află în mâinile educatorilor responsabili, cărora le pasă de mediul în care trăiesc şi în care îşi vor creşte copiii şi nepoţii.

Programa actuală pentru învăţământul preşcolar cuprinde la categoria activităţilor opţionale şi educaţia ecologică. Aceasta presupune că, în pofida importanţei sale, programul de educaţie ecologică se aplică în funcţie de diverşi factori: resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de studiu, materialele didactice necesare, factori materiali, sociali etc. Astfel, lucrarea de faţă, prin temele şi subtemele sugerate, poate fi adaptată oricărui nivel de învăţământ, constituind un material util tuturor cadrelor didactice – un veritabil ghid metodologic ce serveşte nu numai educatoarelor. Gradul de dificultate va fi diferit în funcţie de cantitatea de informaţii transmise, adaptate atât nivelului de vârstă căreia i se adresează cât şi gradului de cunoştinţe pe care îl au copiii/elevii.

Simpla introducere a educaţiei în vederea dezvoltării socio-economice durabile în programele de învăţământ, nu este o garanţie a faptului că toate persoanele ce frecventează cursurile vor participa în mod real la dezvoltarea socio-economică durabilă a societăţii noastre. Implementarea acestui tip de educaţie nu se realizează instantaneu, ci este un proces de durată care necesită schimbări ale tuturor structurilor implicate, dar mai ales a mentalităţilor.