Conf. univ. dr. ecol. Alexandru-Ionuţ Petrişor

Lucrarea „Ecologie urbană, dezvoltare spaţială durabilă şi legislaţie. O abordare ecologică a relaţiilor dintre om, spaţiul construit şi mediu„, elaborată de d-l conf. univ. dr. ecol. Alexandru-Ionuţ Petrişor, nu abordează un subiect nou. Aşa cum se arată chiar în lucrare, termenul de „ecologie urbană” a fost introdus în 1968. Cu toate acestea, problematica ecologiei urbane, precum şi cea a ecologiei, este la fel de actuală astăzi, în 2008, cum era în 1968. Ştiinţa ecologiei a evoluat şi evoluează continuu, iar lucrarea d-lui Petrişor, aliniată celor mai noi modele conceptuale din domeniu, reprezintă un element de noutate şi umple un gol într-un domeniu inter- şi transdisciplinar insuficient cunoscut în România. Singurele lucrări existente sunt scrise din perspectiva geografică sau reprezintă traduceri ale unor lucrări din străinătate.

Autoritatea autorului în domeniu este ilustrată, în afara pregătirii profesionale, şi de cele 18 publicaţii proprii cuprinse în lista referinţelor bibliografice – teze, articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, lucrări publicate în volumele unor conferinţe internaţionale, cărţi şi capitole ale unor reglementări specifice domeniului.

Lucrarea este structurată în nouă capitole. Primul capitol reprezintă recapitularea unor noţiuni generale de ecologie referitoare la structura şi funcţiile sistemelor ecologice şi ierarhia acestora, precum şi la o abordare teritorială a diversităţii biologice. Cel de-al doilea capitol prezintă domeniul ecologiei urbane: abordarea oraşelor prin prisma teoriei sistemelor, urmată în capitolul al III-lea de problemele legate de deteriorarea mediului şi cauzele acesteia. Soluţia problemei prezentate este dezvoltarea durabilă, prezentată extensiv pe parcursul capitolului următor. Acest capitol prezintă şi problema dezvoltării spaţiale durabile şi a modelelor de dezvoltare durabilă, prin prisma unei analize critice, din perspectiva ecologiei, a istoriei diferitelor modele urbanistice. Capitolul al V-lea prezintă legislaţia internaţională şi românească din domeniu, sub două aspecte: elemente ale legislaţiei din domeniul mediului cu o componentă spaţială şi elemente ale legislaţiei din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului cu implicaţii asupra protecţiei mediului. Următorul capitol, intitulat „Cultură, urban şi rural”, este dedicat problematicii diferenţelor dintre urban şi rural şi a relaţiei dintre spaţiu şi cultura, precum şi a variabilităţii acestora în funcţie de continent (este de semnalat experienţa autorului, ale cărui studii de doctorat şi post-doctorat s-au desfăşurat în Statele Unite ale Americii). Capitolul al VII-lea sintetizează principalele elemente teoretice care fundamentează arhitectura ecologică. În următorul capitol, autorul desprinde concluziile lucrării, propunând o nouă abordare a modului de elaborare şi avizare a capitolelor legate de mediu şi protecţia acestuia din cadrul documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, în conformitate cu stadiul actual de cunoaştere din domeniul ecologiei. În final, într-un capitol intitulat „Delimitări conceptuale”, este prezentat un dicţionar al terminologiei utilizate în lucrare, fiecare termen fiind adesea definit prin perspectiva mai multor domenii, în unele cazuri fiind propusă şi o nouă definiţie, aparţinând autorului. Lucrarea este susţinută de peste 200 de referinţe bibliografice (10 pagini) care includ articole, studii şi cărţi de specialitate, lucrări publicate în conferinţe, precum şi reglementări specifice domeniului, dintre acestea circa un sfert fiind publicate în ultimii cinci ani şi o zecime în 2008.

Dintre elementele de noutate aduse de această lucrare, merită amintite următoarele aspecte:

▪▪Aşa cum am arătat anterior, lucrarea acoperă un gol în domeniu, abordând o problematică insuficient cunoscută;

▪▪În plus, lucrarea acoperă un gol în peisajul universitar, cursurile pe care se bazează această lucrare fiind o noutate, Universitatea Spiru Haret realizând o muncă de pionierat;

▪▪Experienţa autorului în domeniu este demonstrată de referinţele la rezultatele propriei activităţi de cercetare;

▪▪Caracterul inter- şi transdisciplinar: ştiinţele naturale (ecologia, biologia, fizica, chimia, matematica) disciplinele socioeconomice (antropologie, sociologie, economia mediului, management, demografia), urbanismul, arhitectura şi amenajarea teritoriului şi dreptul se numără printre disciplinele ale căror concepţii, metode şi abordări se regăsesc pe parcursul lucrării;

▪▪Experienţa autorului în domeniul didactic, dar şi în elaborarea unor lucrări ştiinţifice, este demonstrată de modul clar şi logic în care este redactată lucrarea (însoţită de aproape 60 de ilustraţii şi scheme conceptuale), şi de faptul că lucrarea este de sine-stătătoare, înţelegerea ei nefiind condiţionată de lectura altor publicaţii.